Devine tot mai clară diferenţa de alură politică între conducătorul de facto al Federaţiei Ruse, premierul Vladimir Putin şi ocupantul oficial al fotoliului de la Kremlin, încă preşedintele Dmitri Medvedev.
Dacă Putin ar fi fost acum şeful statului rus nu ar fi aşteptat summitul Rusia-NATO, derulat la Soci, pentru a emite o declaraţie, deloc amicală, la adresa omologului român,Basescu.Asa, a fost nevoit sa apeleze la purtatorii lui de cuvant, ambasadorul Rogozin si presedintele Medvedev.
Aşa, am asistat la comedia penibilă în care personajul principal devine brusc ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin. Un diplomat cunoscut ca un „cal breaz”, datorită declaraţiilor sale ameninţătoare – pe relaţia Moscovei cu Bruxelles-ul. Afirmaţiile sale, deseori belicoase, se dovedesc a fi ulterior simple „baloane de săpun”, pentru partea naivă a opiniei publice internaţionale.
Aşa cum a fost cazul şi acum, când până şi redacţii cu pretenţii în presa românească au inserat formularea „Preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, l-a criticat dur pe omologul său român, Traian Băsescu, la summitul Rusia-NATO de la Soci.”
Scena politică de la noi a luat foc: s-a trezit Moscova și i-a tras-o lui Băsescu, după declarațiile nesăbuite ale acestuia, în ultima vreme. Să vezi de aici încolo belele... Ei aș! Am pune pariu că asistăm la o piesă de teatru ieftin, un meci de ping-pong aproape regizat între doi lideri aflați în campanie electorală și care au naționalismul pe prim plan, în lista de priorități.
Moscova şi-a exprimat indignarea faţă de declaraţiile şefului statului român, care, în opinia sa, a justificat atacul Germaniei naziste contra URSS, scrie agenţia în pagina electronică, citând un comunicat al purtătorului de cuvânt al MAE rus, Aleksandr Lukaşevici, potrivit Ria Novosti, preluată de Mediafax.
"Rusia se indignează de recentele afirmaţii ale liderului român care a declarat că, dacă ar fi fost în locul mareşalului Antonescu, ar fi trimis de asemenea soldaţii români să participe la ofensiva lansată de Germania nazistă împotriva Uniunii Sovietice", se arată în comunicat. Lukaşevici a calificat drept "nejustificabilă" validarea atacului care a costat Uniunea Sovietică peste 27 de milioane de vieţi. Aceasta nu se poate explica "prin anumite condiţii politice actuale", a spus diplomatul.
Debutul unui conflict diplomatic real și de proporții? Doar pentru naivi. Mult mai probabil e că asistăm la un spectacol în care doi lideri abili își servesc reciproc mingi la fileu, pentru că amîndoi nu au decît de cîștigat din asta.
Dacă Vladimir Putin își pregătește discret, dar temeinic candidatura la prezidențialele de anul viitor și face din naționalism o chestiune mereu pe agendă, Băsescu e mai nou venit în domeniu. La el, scoaterea naționalismului de la naftalină are doar cîteva săptămîni, dar pare decis să recupereze.
Traian Băsescu putea gafa prima dată cînd a vorbit de Antonescu, 23 august ori trecerea Prutului. A doua oară, e exclus să fi făcut-o altfel decît pe baza unui calcul minuțios.
Reacția nervoasă a ministerului de externe rusesc, aflat în subordinea premierului Putin, este exact ce aștepta Băsescu, pentru a-l fixa și mai bine în postura de erou naționalist care nu se teme să se ia în piept și cu Budapesta și cu Moscova în același timp. Ambele, capitale cu o anume rezonanță negativă în sufletele a milioane de români.
Cum poți fi mai bine perceput drept anticomunist dacă nu te înjură născătorii lui, rușii? Cum să fii mai bun patriot dacă nu îți pui ungurii în cap, dîndu-le în cap cu regionalizarea, cu statutul minorităților șamd?
În egală măsură, reacția la asemenea pseudo-provocări îi servește și lui Putin.
Nu ar fi prima dată cînd România, deși o țară mică, ajută interesele de imagine ale premierului rus: anul trecut, bunăoară, în octombrie, cu ocazia unei întîlniri cu liderii sindicali, Putin dădea România drept exemplu negativ, față de care Rusia stă chiar bine, din punct de vedere al situației economice și al măsurilor anti-criză, după cum relata agenția rusă Fontanka.
Iar mijloacele lui Putin sunt mai mult decît diversificate: abia se făcuseră, în ultimi ani, cîțiva pași către Japonia în rezolvarea conflictului de decenii legat de insulele Kurile, că dintr-odată , în toamnă, Medvedev, pupilul lui Putin, pleacă în insule într-o vizită oficială, ceea ce generează un protest diplomatic feroce al japonezilor, dar și o contrareplică pe măsură a Kremlinului: Kurilele sunt pămînt rusesc și basta.
Rusia are probleme economice severe, nemulțumirea în rîndul alegătorilor este mare, astfel că singura carte mare care îi rămîne lui Putin este naționalismul.
Nici nu e de mirare că, în plină criză mondială, lui Putin îi bubuie prin cap ideea creerii unei mașini a poporului, ca să nu mai depindă de importuri etc.
Desigur, naționalismul lui Putin nu trece cotele de avarie: după atentatul terorist de la aeroportul Domodedovo din Moscova, soldat cu moartea a 35 de persoane, el s-a grăbit să dea asigurări că nu există nicio legătură cu Cecenia. Motivul e simplu: liderului rus nu îi convine să se aventureze pe un teren care, spre deosebire de România gregarului Băsescu, chiar îi poate crea probleme de imagine serioase. Asta pentru că atentatele și conflictele militare REALE, care nu mai iau sfîrșit îi fac pe tot mai mulți ruși să dorească retragerea din Caucaz.
Spre deosebire de ceceni, conflictul diplomatic cu Băsescu nu poate depăși statutul de operetă ieftină. Astfel că, să nu ne mire dacă în zilele următoarele Rusia își rechema ambasadorul la București pentru discuții, România va face la fel, se vor mai trage cîteva focuri în aer, de ochii lumii și, finalmente, românii și rușii vor ofta de încîntare: gata, le-am tras-o !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu