Cu o viteza, istoric vorbind, cu totul si cu totul neobisnuita, lumea se schimba. Fundamental. Imperiul sovietic a cazut si, dupa o scurta pauza a istoriei, vedem ca si ceea ce a mai ramas, respectiv Rusia, se clatina. Si se clatina din temelii si Statele Unite ale Americii. In viitor, planeta ar putea fi dominata de alte centre de putere. Cum ar fi China. Cat de repede va fi predata stafeta puterii in lume? Si care vor fi consecintele?
In urma cu 20 de ani, la Washington, lumea politica traia o stare de euforie. Nu mai exista adversar. Uniunea Sovietica se destramase. Rusia insasi se afla pe buza prapastiei. Se petrecuse o implozie. Singura grija a Washingtonului, secondat de puterile europene, era sa controleze implozia. Sa ajute Moscova sa-si recastige un relativ echilibru, pentru ca, la randul ei, sa poata controla cat de cat haosul din noile state independente.
Sub Putin, Rusia a dat semne de redresare. Alegand, insa, un drum gresit. Centralizarea excesiva, atuocratia vecina cu dictatura, suprimarea libertatilor si controlul asupra a ceea ce numim economia functionala de piata. Prin ingradirea concurentei. Atuul Rusiei l-au constituit, si inca il constituie, resursele. Dar modelul Moscovei a esuat. Au observat acest fenomen mai intai specialistii, mai apoi analistii si, in fine, astazi, acest fapt este vizibil pentru toata lumea. De altfel, ceva se intampla si cu resursele. De vreme ce Rusia sisteaza exportul de petrol. Si mareste cu 40 la suta tariful la gaze. Efectul poate fi ori un nou compromis, de asta data major, al Uniunii Europene, care s-a cam transformat in muzeu, ori abandonarea treptata a Rusiei si indetificarea de solutii alternative. Ceea ce ar putea insemna ca, in plan politic si geostrategic, Rusia ar putea sa conteze, in viitor, mult mai putin sau aproape deloc pentru axa aliatilor ei traditionali, Paris-Berlin.
Dar marea drama a secolului o traieste America. Acum, cand o noua putere mondiala, China, ii sufla in ceafa, urmand sa depaseasca Statele Unite in 2016, visul construit in urma cu 20 de ani, al cuceririi si stapanirii Eurasiei, s-a destramat pentru Washington. Dupa euforia creata de caderea Zidului Berlinului, apoi de prabusirea Uniunii Sovietice si, in fine, de proiectele geostrategice intr-o lume unipolara, controlata exclusiv de Washington, America se confrunta si ea cu pericolul unei implozii. Daca va fi asa, atunci Statele Unite vor fi fost puterea dominanta cu viata cea mai scurta din istoria omenirii. Dupa criza declansata in urma cu trei ani, cand lasau impresia ca si-au revenit cat de cat, iata ca Statele Unite se confrunta cu cateva crize majore. O criza a dolarului. Singura moneda din lume care inca poate fi tiparita la liber. Dolarul scade vertiginos. Ratingul de tara scade si el. Deodata. Cu doua puncte. Si izbucneste o noua criza pe piata imobiliara. Daca America intra din nou in recesiune, criza politica de la Washington va putea fi fatala pentru viitorul proxim al acestui important stat al lumii.
In timp ce America se clatina, China duduie. Anul trecut a ajuns pe locul doi, depasind Japonia. Curand, foarte curand, aproape instantaneu la scara istorica, China intra in pas de defilare pe culoarul castigator. Cu un model politic cu totul si cu totul special. Care da peste cap toate teoriile moderne. Si alaturi se aliniaza India.
Planeta se schimba, inversandu-si polii economici si politici cu viteza fulgerului.
Filozofia lui Confucius era intru totul deosebita de cea a democratiei din ziua de azi. Democratia, inventata de greci inca din antichitate, cultiva competitia dintre oameni. Competitia e modul principal de dezvoltare a societatii moderne.Tinerii de azi sunt stimulati sa fie primii,prin orice metode, important este sa fi primul!
Insa aceasta nu e singura metoda. Efectele secundare ale competitiei sunt grave. Competitia, purtata pentru a demonstra ca esti cel mai bun, stimuleaza in primul rand agresivitatea. Deasemeni stimuleaza un anume mod de a te privi pe tine insuti: a te privi din exterior, in permanenta comparatie cu cei din jur, care sunt doar niste competitori, niste adversari. Atunci, cand te compari cu altii, devii o simpla imagine in proprii tai ochi. Te indepartezi de tine insuti, de standardele proprii de viata, de principiile proprii, pentru a putea sa ti le ajustezi dupa ceilalti si a demonstra ca esti superior. Devii exact asa cum cere societatea sa fii,fara scrupule,fara mila,fara morala, doar pentru a le face pe plac si a castiga aprecierea lor si competitia. In felul acesta ajungi curand sa traiesti cu unicul scop de a demonstra celorlalti ca esti mai bun decat ei. Ajungi sa fii o simpla imagine care se formeaza dupa cum este moda, caci traiesti pentru aplauzele multimii si esti in stare de orice pentru a fi aplaudat. Traiesti ca sa-ti construiesti imaginea si ca sa ti-o mentii.
Confucius a imprimat societatii chineze un alt stil, un alt imbold pentru dezvoltare. In China existau competitii, insa scopul principal nu era sa demonstreze sau sa afle care e cel mai bun. Scopul competitiilor era sa dezvolte spiritul, mentalitatea, armonia dintre trup si suflet, la nivel de individ. Nu era cel mai important lucru care e cel mai bun la tirul cu arcul, ci cel care era in armonie cu el insusi. Nu era suficient sa nimeresti tinta perfect, conta si modul in care o faceai. Conta felul in care iti coordonezi miscarile cu sunetele muzicii. Mai important decat antrenamentul militar era educatia si moralitatea,credinta,gandirea. Competitiile si antrenamentele aveau scaopul nu de a creste capacitatea de lupta, ci de a intari spiritul, de a evolua si a te dezvolta armonios.
Invataturile lui Confucius au influentat chinezii si la nivel de societate, nu numai la nivel de individ. Societatea chineza s-a dezvoltat enorm datorita faptului ca nu a fost incurajata competitia agresiva dintre oameni, ci armonia dintre ei.Si azi poti sa vezi dimineata grupuri mari de chinezi in parcuri care fac miscari simple dar armonioase,fiecare le face asa cum poate,nimeni nu se uita la celalalt,toti sunt concentrati pe spirit,pe respiratie, cu ajutorul miscarilor trupului.Armonia dintre trup si suflet este mai importanta decat competitia, care mareste agresivitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu