ALRO SLATINA a fost privatizata pe PSAL 1, negociator-sef cu Banca Mondiala fiind Traian Basescu. Reprezentantul Romaniei la Banca Mondiala era Theodor Stolojan, iar in comisia de privatizare era domnul Valeriu Stoica, care a devenit imediat, dupa privatizare, consilierul juridic al ALRO. In aceasta calitate, Valeriu stoica a facut trafic de influenta pe langa fostul ministru de interne C.David, care a fost nevoit sa-l primeasca in biroul ministerial pentru a discuta problemele ALRO.
Vreti sa stiti ,pe scurt ce este cu ALRO? Cititi si va cruciti !
ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a Romaniei. Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME). ALRO poate produce anual peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de produse din aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume. ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari - cum o spune foarte clar Bucovski - a serviciilor rusesti. In mediul de afaceri din metalurgie se stia ca tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, astfel incat sa se poata dicta si preturile in functie de un anumit monopol care s-ar putea instaura pe piata romaneasca de profil. Totul pleaca de la un singur nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfata, Marco International, este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului de firme Rinko, specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din Romania.
In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse de la 74,2 la 76,08%. AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco Industries si-a marit participatia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005. Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe verticala productia intregii industrii a aluminiului. Astfel, Combinatul de Aluminiu ALRO controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro. Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea grupului Balli din Marea Britanie in anul 1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si reprezentante in peste 20 de tari. In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie vanduta bancii ungare OTP in 2003, si la Asigurarea Anglo-Romana. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina. Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu. Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA - 67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana - 23,87 % (1,557 milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai multor actionari.
Prin cîteva miscãri strategice, grupul MARCO INTERNATIONAL a pus mîna pe întreaga industrie de aluminiu din România. În spatele acestei operatiuni se aflã magnatii rusi Vitali Matsitski si Oleg Deripaska. Miza este ca ALRO Slatina, ALPROM Slatina si ALUM Tulcea sã fie furnizate, la pachet, colosului RUSKI ALUMINIUM. Pentru ca afacerea sã reuseascã, Deripaska a cerut sã scadã pretul de achizitie la energie electricã pentru ALRO, la o valoare minimã, înghetatã printr-un contract ferm pe 15 ani. Pentru acest veritabil jaf energetic, Matsitski a apelat la grupuri de interese conduse de la Palatul Cotroceni de consilierul prezidential Theodor Stolojan? Si presedintele Traian Bãsescu s-a amestecat în liberalizarea pietei de energie. Grupul MARCO INTERNATIONAL a cumpãrat cu 9.000.000 de euro de pe piata bursierã RASDAQ firma ALUM Tulcea, fortînd falimentul acesteia încã din anul 2003, importînd alumina din Jamaica la un pret mult mai mare decît cel oferit de compania din Tulcea. În acest fel, în numai 2 ani, ALUM Tulcea a fost falimentatã pentru cã materia primã „alumina“ avea un singur beneficiar: ALRO Slatina. Pentru a deveni cît mai rentabilã, ALRO trebuia sã achizitioneze cel mai ieftin curent de pe piata româneascã, si la cine sã apeleze grupurile de interese decît la consilierul prezidential Theodor Stolojan. Cu numai o zi înainte de preluarea ALUM Tulcea de cãtre MARCO INTERNATIONAL, traderul ENERGY HOLDING a decis sã sisteze furnizarea de energie electricã spre ALRO, urmînd ca firma din Slatina sã se alimenteze direct de la HIDROELETRICA, la un pret ce sfideazã orice concurentã: 12-15 dolari/MWh, în loc de 24 dolari/MWh cît era pretul real. În derularea incidentului economic a contribuit în mare mãsurã însusi presedintele Traian Bãsescu care în nenumãrate rînduri s-a amestecat în liberalizarea si, mai apoi, functionarea pietei energetice, vorbind nu o datã de „bãietii buni“ de la „HIDRO“. Tratamentul preferential pentru ALRO este o sfidare la adresa celorlalti mari consumatori industriali, care îsi achizitioneazã curentul prin dealeri, dar si la adresa consumatorilor casnici, nevoiti sã plãteascã energia furnizatã de ELECTRICA, la un pret mult mai mare fatã de pretul minim reglementat. Prin aceleasi grupuri de interese, MARCO INTERNATIONAL a obtinut un contract cu HIDROELECTRICA, de unde primeste energie pe timpul noptii la un pret de 17 dolari/MWh, pret în care este inclus atît transportul, cît si distributia, în timp ce media pe piatã (fãrã transport si distributie), pentru energia furnizatã pe timp de noapte este de 35-40 dolari/ MWh.
ALRO si mafia ruseascã
Si, ca sã se înteleagã cît de mare este miza acestei afaceri, pe lîngã care Statul Român pare sã treacã fluierînd, vom mai devoala cîteva legãturi interesante, de unde se va vedea cã la unul din capetele labirintului financiar se aflã chiar mafia ruseascã. Iatã ce consemneazã un raport al Serviciilor Secrete rusesti din 2002, publicat de mai multe ziare moscovite cu portaluri la Internet: „În cercurile de afaceri internationale sînt cunoscute legãturile strînse dintre persoane de la conducerea MARCO INTERNATIONAL, ca Alexander Krasner sau Alan Kestenbaum, si controversatul om de afaceri Marc Rich, retras acum în Elvetia, temerile fiind cã vor fi folosite legãturile acestuia cu mafia ruseascã. În 1983, anul în care Marc Rich si Alan Kestenbanum fondau MARCO INTERNATIONAL, primul era acuzat de Guvernul SUA cã a prejudiciat statul cu 50 de milioane de dolari si cã a fãcut afaceri cu Iranul în timpul Crizei Ostaticilor de la Teheran. Sînt cunoscute, de asemenea, relatiile lui Rich cu grupul TRANSWORLD al fratilor Cernoy, implicati în activitãti mafiote si apropiati atît grupului RUSKI ALUMINIUM, cît si grupului SUAL, apartinînd grupului ALPHA. Suspiciunile ar putea fi întãrite si de parteneriatul de afaceri proiectat între firma lui Alan Kestenbaum si RUSKI ALUMINIUM, condusã de Oleg Deripaska. Acesta este prieten si partener de afaceri cu celebrii Boris Berezovski, Anatoli Ciubais, Roman Abramovici. Compania CEMTRADE, o subsidiarã a concernului rus RUSKI ALUMINIUM, detine în prezent toate activele la firma ALOR Oradea. Actionarii CEMTRADE sînt Constantin Iavorski, sotia sa Larisa si cele douã fiice, Olga si Irina, iar actionar juridic – firma din Insulele Virgine Britanice DILCOR INTERNATIONAL LTD. Obiectul de activitate al companiei CEMTRADE este unul bizar pentru afacerile cu aluminiu: intermedieri în comertul cu material lemnos si de constructii. Noua societate creatã de Deripaska prin Iavorski a fost denumitã ALUMINA Oradea. Urmare a majorãrii pretului energiei electrice, ALOR nu a mai putut produce în conditii eficiente si a acumulat datorii imense. În mai 2000, CEMTRADE devine actionar majoritar, avînd drept scop primordial achizitionarea principalului partener al ALOR, ALRO Slatina. Prima încercare a esuat deoarece compania CEMTRADE nu a reusit, pînã în prezent (n. red. – în 2002), sã obtinã de la Statul Român facilitãti la plata energiei electrice, iar planul lui Iavorski de a achizitiona o termocentralã din Oradea – fapt ce ar fi dus la micsorarea tarifelor la energie pentru ALOR – a esuat si el. ALOR Oradea este singurul producãtor de aluminã tubularã din Europa, pe plan mondial existînd un singur alt producãtor, ALCOA (SUA)“.
Din acest raport reiese clar cum Deripaska a încercat la ALOR acelasi algoritm pe care îl încearcã acum la ALRO, principala mizã fiind scãderea pretului energiei electrice. Dacã la ALOR, Deripaska a fortat pãtrunderea pe piatã prin Iavorski, la ALRO manevra se desfãsoarã la un nivel mult mai înalt, prin Matsitski, Stolojan si directori din ANRE si HIDROELECTRICA. De data asta, se pare cã Deripaska are mari sanse de reusitã, gratie interventiilor de la Cotroceni, unde, cum spuneam, Vitali Matsitski este primit la orice orã în cabinetul lui Theodor Stolojan. Dupã 1 octombrie, cînd ALRO va cumpãra curent direct de la HIDROTEHNICA la pret scãzut, va apãrea si intentia grupului MARCO INTERNATIONAL de a vinde monopolul aluminiului românesc cãtre RUSKI ALUMINIUM. Presiunile pentru stabilirea unui pret minim, acelea pe care le mentionam la începutul raportului vor trebui sã aparã într-un timp foarte scurt, întrucît 33 % din pretul aluminului îl reprezintã energia electricã, iar grupul MARCO n-are de unde din altã parte sã suplineascã aceste costuri, fiindcã pînã acum n-a retehnologizat nimic pentru optimizarea procesului de productie. În plus, dupã preluarea ALUM Tulcea, grupul MARCO a fãcut o ofertã publicã, prin care acordã facilitãti tuturor celorlalti actionari independenti care au rãmas în cele trei societãti (ALRO, ALUM, ALPROM) si care doresc sã-si vîndã actiunile. MARCO promite cã oferã un pret considerabil mãrit fatã de piata bursierã, dovedindu-si intentia de a obtine controlul 100 % al productiei de aluminiu românesc. Se pare cã si aceasta a fost una din conditiile impuse de RUSKI ALUMINIUM. În acest context, MARCO INTERNATIONAL mai are, însã, o problemã, de data asta cu AVAS. Din dorinta de obtine controlul total cît mai rapid, grupul Marco a fãcut o mãrire de capital ilegalã la ALRO, iar AVAS a dat în judecatã compania. Conform procedurilor judecãtoresti, tranzactiile de capital interactionariale ar trebui sistate pînã la rezolvarea litigiului.
Numele ALRO Slatina este legat de una dintre cele mai dubioase privatizãri din România. La sfîrsitul anului 2000, ALRO asigura 3 % din exportul României. Initial, societatea avea ca actionari statul (65,26 %) si actionarii rezultati în urma Programului de Privatizare în Masã (34,74 %). Societatea a trecut apoi prin mai multe etape de majorare a capitalului social si si-a structurat actionariatul, statul, prin FPS si APAPS, pãstrînd majoritatea actiunilor. În 1999, a apãrut ideea si chiar s-au fãcut pasi importanti în procesul de fuziune dintre ALRO Slatina si ALPROM, firma din acelasi domeniu. Desi sustinutã la început, fuziunea celor douã societãti a fost abandonatã tot de initiatori. Privatizarea ALRO, împreunã cu ALPROM, a figurat între conditiile de încheiere a unui acord stand-by cu FMI în 1999. Astfel, ALRO/ALPROM au fost introduse în Programul PSAL II al Bãncii Mondiale pentru stabilirea unui consultant în vederea privatizãrii societãtii. Finantele mondiale nu au ocolit tandemul, la acea vreme, ALRO/ ALPROM, astfel cã unele dintre cele mai importante bãnci de investitii si-au manifestat interesul pentru privatizarea societãtilor românesti. Traian Bãsescu, pe atunci ministru al Transporturilor si negociator-sef în relatiile cu Banca Mondialã în ceea ce priveste programul PSAL, declara cã ALRO Slatina avea un pret de lansare de 190 milioane de dolari. În cele din urmã ALRO a ajuns pe mîna celor de la Grupul MARCO INTERNATIONAL. În acest moment, grupul MARCO detine aproape 90 % din actiunile ALRO Slatina. Participatia MARCO la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 % la 85,26 %, dupã ce firma a subscris cea mai mare parte a actiunilor în cadrul unei majorãri de capital cu o valoare de 141,2 milioane de lei. Astfel, Grupul MARCO a subscris 279,6 milioane de actiuni, fatã de cele 2,8 milioane preluate de actionarii minoritari. Alte 84,9 milioane de actiuni oferite la vînzare nu au fost subscrise si vor fi anulate. În urma acestei operatiuni, capitalul social al ALRO a crescut de la 211,1 milioane de lei la 352,3 milioane de lei. De asemenea, subscrierile au determinat si modificãri în structura actionariatului. Astfel, participatia Autoritãtii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) a ajuns de la 16,7% la 10,05%, iar cea a firmei Conef (societate controlatã de grupul MARCO) a scãzut la 3,2%. Alti actionari detin 1,4% din titlurile ALRO.
Rezilierea contractului de furnizare de electricitate dintre MARCO INTERNATIONAL si ENERGY HOLDING are loc în conditiile în care si ALRO detine licenta de intermediar, apãrînd pe lista furnizorilor de energie electricã ce au cãpãtat licenta ANRE. În acest context, ALRO este pregãtitã pentru o nouã si uriasã afacere. Acum, societatea din Slatina poate deveni unul dintre furnizorii importanti de energie electricã din România. Dacã ALRO obtine energie foarte ieftinã direct de la HIDROELECTRICA si în cantitãti uriase, chiar si cu plata în avans, atunci de ce sã nu o speculeze pe piata de energie? Este o afacere extraordinarã sã poti cumpãra de la sursã cu un avans de 30%, curent cu 10 dolari/MWh si sã-l vinzi cu 25 de dolari/MWh, pretul mediu al pietei liberalizate. Un profit urias, pe lîngã acela obtinut din producerea aluminiului la un pret mult mai scãzut, din acelasi motiv de energie electricã ieftinã. Rãmîne de vãzut cu cît va plãti RUSKI ALUMINIUM întregul pachet.
O altã sugativã de la ALRO este juristul Valeriu Stoica: acesta, lunar, încaseazã 20.000 euro pentru consultantã juridicã. La finele anului 2006, ALRO a avut un profit net de 150 milioane euro, bani din care probabil se înfruptã si alte sugative autohtone.(sursa:necenzurat)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu